După menopauză, sănătatea osoasă necesită mai multă atenție deoarece scăderea nivelului de estrogen accelerează pierderea de masă osoasă. Estrogenul participă la menținerea echilibrului dintre formarea și degradarea țesutului osos, iar reducerea sa favorizează resorbția osoasă. În timp, densitatea minerală a oaselor poate scădea suficient pentru apariția osteoporozei și pentru creșterea riscului de fracturi.
Problema este că pierderea osoasă nu provoacă, de obicei, simptome evidente în fazele inițiale. O persoană se poate simți bine și poate avea totuși o rezistență osoasă redusă. Din acest motiv, prevenția după menopauză presupune evaluarea factorilor individuali de risc, alimentație adecvată, activitate fizică și efectuarea investigațiilor recomandate la momentul potrivit, nu doar intervenția după producerea unei fracturi.
De ce menopauza influențează densitatea osoasă?
Osul este un țesut viu, aflat într-un proces continuu de remodelare. Țesutul osos vechi este resorbit, iar în locul său se formează os nou. Hormonii sexuali, inclusiv estrogenul, contribuie la reglarea acestui proces.
Odată cu instalarea menopauzei și reducerea estrogenului, ritmul resorbției osoase poate depăși formarea de os nou. Pierderea de masă osoasă tinde să fie mai rapidă în anii din jurul menopauzei, deși ritmul și consecințele diferă între persoane.
Menopauza precoce poate reprezenta un factor suplimentar de risc, deoarece organismul este expus pentru o perioadă mai lungă nivelurilor reduse de estrogen. Istoricul medical și vârsta la instalarea menopauzei sunt, prin urmare, informații relevante în evaluarea sănătății osoase.
Ce factori cresc riscul de osteoporoză?
Vârsta și menopauza sunt importante, dar nu sunt singurele elemente de luat în calcul. Antecedentele familiale de osteoporoză sau fractură de șold pot indica o predispoziție mai mare, iar o fractură produsă anterior după un traumatism minor reprezintă un semnal relevant.
Greutatea corporală foarte redusă, fumatul, consumul excesiv de alcool și sedentarismul pot contribui la deteriorarea sănătății osoase. Anumite boli digestive, endocrine, inflamatorii sau renale pot influența, de asemenea, metabolismul osului.
Unele tratamente cresc riscul atunci când sunt utilizate în anumite doze și perioade. Un exemplu important îl reprezintă administrarea îndelungată a glucocorticoizilor. Medicamentele prescrise nu trebuie însă întrerupte pentru protejarea oaselor fără recomandarea medicului.
Ce rol au calciul și vitamina D?
Calciul este un mineral esențial pentru structura osoasă, iar vitamina D contribuie la absorbția și utilizarea sa. Necesarul ar trebui acoperit, pe cât posibil, printr-o alimentație variată, care poate include produse lactate sau alternative fortificate, anumite legume, pește și alte surse adecvate.
Suplimentele nu sunt obligatorii pentru toate femeile după menopauză. Utilitatea lor depinde de alimentație, eventualele deficite și starea generală de sănătate. Administrarea unor cantități mari de calciu sau vitamina D fără indicație nu oferă automat o protecție mai bună și poate avea efecte nedorite.
De aceea, suplimentarea trebuie stabilită în funcție de necesarul individual și, atunci când este cazul, de recomandarea medicului.
Exercițiile fizice pot ajuta oasele?
Mișcarea regulată este una dintre componentele importante ale prevenției. Activitățile care presupun susținerea greutății corporale, precum mersul, și exercițiile de rezistență pot contribui la menținerea sănătății musculoscheletale.
Antrenamentul de forță are și avantajul păstrării masei și forței musculare. Mușchii mai puternici, împreună cu exercițiile pentru echilibru și coordonare, pot contribui la reducerea riscului de cădere, un aspect esențial în prevenirea fracturilor.
Programul trebuie adaptat condiției fizice. În cazul osteoporozei diagnosticate, al fracturilor anterioare sau al problemelor de echilibru, anumite exerciții pot necesita adaptare și supraveghere profesională.
Când este necesară măsurarea densității osoase?
Osteodensitometria, frecvent realizată prin metoda DXA, măsoară densitatea minerală osoasă și poate contribui la diagnosticarea osteoporozei și estimarea riscului de fractură. Momentul efectuării sale depinde de vârstă și de factorii individuali de risc.
Nu toate femeile au nevoie de investigație imediat după instalarea menopauzei. În schimb, prezența unor factori importanți de risc poate justifica evaluarea mai devreme. Medicul poate utiliza și instrumente care estimează probabilitatea unei fracturi pe baza mai multor caracteristici clinice.
Dacă osteoporoza este diagnosticată sau riscul de fractură este suficient de mare, există tratamente specifice care pot reduce riscul. Alegerea lor depinde de profilul medical individual și necesită monitorizare.
Sănătatea osoasă după menopauză se protejează cel mai eficient înainte de apariția unei fracturi. Activitatea fizică, alimentația adecvată, evitarea fumatului și evaluarea factorilor personali de risc formează baza prevenției. În locul suplimentelor administrate automat sau al investigațiilor făcute fără indicație, este preferabil un plan individualizat. Informarea corectă și discuția cu medicul de familie, ginecologul, endocrinologul sau un specialist în osteoporoză pot ajuta la păstrarea rezistenței osoase și a mobilității pe termen lung.
